Este cert astazi ca numarul planetele din sistemul nostru solar a fost mai mare in momentul formarii acestuia. In fapt, ceea ce vedem astazi reprezina doar supravietuitorii giganticelor ciocniri de la aparitia planetelor stravechi, iar cea mai buna dovada a impacturilor o reprezinta centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter.

„Cele doua roci contin o mare concentratie de feldspat, suficient de mare incat sa fie nevoie de o planeta pentru a o crea”, afirma Allan Treiman. „Poate ca nu ne gandim la roci ca la niste obiecte fierbinti care alearga prin spatiu, dar este suficient sa ne imaginam compusii chimici care, sub forta gravitatiei si a temperaturilor extreme, ajung sa se contopeasca, ca sa ne dam seama ca asa ar fi trebuit sa arate rocile care au dat nastere planetelor. Daca aceste formatiuni se misca suficient prin spatiu, ele se vor uni si se vor solidifica, asa cum este cazul Lunii. Iar daca o planeta pierde lupta cu un alt corp solid, ea va fi redusa la miliarde de mici bucati de roca – fiecare dintre ele va purta insa semnele structurii din care a facut parte”, explica acelasi cercetator.